Cateva randuri pe care le-am notat in 2007, aprilie:
Daca alegem sa purtam masti, mastile ne vor intra in piele, ne vor strange fata si ne vor contorsiona zambetul. Daca nu expunem obrazul nostru luminii zilei, atunci ziua va ramane netraita, va ramane interpretata. A TRAI nu inseamna a INTERPRETA. In cele din urma ne vom identifica cu rolul jucat. Adica in cele din urma vom muri. Orice clipa in care nu suntem egali si sinceri cu noi insine este o clipa moarta. De asemenea e o jignire adusa celor din jurul nostru. Este o insulta sa porti o masca atunci cand ceilalti sunt ei insisi. E ca si cum ai intra cu palaria pe cap intr-o biserica.
Masca iti da putere, masca nu are nici indoieli nici remuscari. Dar nici pasiuni sau deceptii. Nu are nici varsta: ea nu imbatraneste cu tine, ci ramane tanara si perfida. Desi este pacatul in sine, nu simti nevoia sa te spovedesti si nu iti pare rau de nimc. Desi e moartea in sine, te simti nemuritor. Masca e ca un drog: creeaza dependenta si provoaca durere cand o dai jos.
Suntem atat de urati cand purtam masti frumoase!