Imi place patrunjelul. Foarte mult. Atat de mult ca pot sa il mananc si gol. Desi de cele mai multe ori pun ceva pe mine.
Reteta asta m-a convins imediat si spre norocul meu nu am mai zabovit ca de obicei nedumerit in fata vitrinei de peste de la Billa! Cum de ceva vreme incerc crevetii in usturoi ori de cate ori ajung la un mal de mare am zis ca o sa fiu suficient de exigent cu mine insumi in a-mi aprecia rezultatul si am deliberat entuziast baiatului de la galantar: 1kg! Uimit si el ca nu sta ca de obicei o ora in fata mea cat rasfoiesc internetul mi-a indesat rapid vreo 40 de crustacee intr-o punga, a dus mana la piept, a scos o tigare si s-a retras grabit in spate.
Eu m-am retras acasa, i-am pus la frigider si am invitat un prieten drag sa mi se alature in demersul meu culinar.
Ne-am gasit la mine, amandoi infometati dupa o zi de munca, si ne-am organizat rapid: el a comandat doua pizza de la Trenta si eu am colectat rapid 1 milion de prin vecini (cashul nu e punctul meu forte niciodata).
Satui amandoi, perspectiva decorticarii crevetilor si a curatarii cateilor de usturoi brusc nu ni se mai infatisa la fel de tentanta… Evreul din minte insa nu putea accepta situatia (risipa nu este pe lista mea de valori) si m-a responsabilizat rapid. Am mutat deci cartierul general in bucatarie si ne-am apucat de treaba. Adica Marius de baut si eu de gatit.
Am urmat reteta indeaproape. Am lucrat aproape cu Cavalerul de la Serve, un Riesling corect si atent atat la nevoile crevetilor cat si ale noastre.
I-am botezat entuziast Servetii Cavalerului si i-am devorat rapid: nu ca sunt indulgent cu mine, dar nu am mai mancat creveti asa buni din Portugalia!
