Mi-e dor de o Romanie care nu exista azi, de o Romanie pe care o intuiesc doar, pe care dorul meu o plasmuieste aievea din crampeie, din povesti si memorii, din imagini alb-negru de arhiva, din mahalale si cartiere de vile boieresti, din stradute inguste si biserici vechi.
Mi-e dor de o Romanie a valorilor, a scolilor, condusa de elite, o Romanie burgheza, o Romanie mondena, o Romanie Monarhica.
Mi-e dor de Eminescu , de Carol I, de gara din Sinaia si de castelul Peles. Mi-e dor de Antonescu si de legionari.
Mi-e dor de Moromete si de Cocosila, de Poiana lui Iocan, de satul romanesc.
Si mai mi-e dor de Bucuresti, de Bucurestiul in care nu am apucat sa traiesc nici o clipa.
Mi-e dor de Romania ca si cum m-as fi nascut si as fi trait toata viata in exil.