Ce se întamplă când 6 macrouri înoată la mal în Chardonnay, printre alge de ceapă şi nisip de Dijon? Când în loc de măruntaie au usturoi, tarhon şi foi de dafin? Cezar Filip mi-a povestit mai de mult cât de important este să foloseşti vin bun la gătit şi să nu pui vin de masă sau trezit şi uitat în frigider de câteva săptămâni. Trebuie să recunosc că a avut dreptate: nu cred că reţeta Laurei Laurentiu de pe retetecalamama.ro ar fi ieşit la fel de gustoasă dacă nu aş fi folosit un Chardonnay din Chile, 2006, Misiones de Rengo. Un vin bun, fructat (ananas si citrice) şi usor mineral, de care cu greu m-am despărţit de jumătate de sticlă atunci când am pregătit tava pentru cuptor. Când am acoperit peştii în vin mi-a venit în minte replica unei blonde către copiii ei: mi-am luat de la gură ca sa va fac!
Am urmat reteta de mai sus, mai puţin partea cu evisceratul: le-am scos doar măruntaiele, nu le-am scos şi coloana vertebrală. Peştii nici nu erau foarte mari şi când încercam să le scot coloana un sfert din filet rămânea agăţat de vertebre si de coaste, aşa că pe restul i-am lăsat “vertebrali”. Tind să cred ca am făcut bine, odată făcuţi coloana s-a putut scoate foarte uşor.
Reteta originală este pentru doi peşti, eu am avut 6, aşa că am folosit 3 căţei de usuroi, 300 ml vin alb, 3 linguri de ulei virgin de măsiline, o lamaie si jumătate, doua cepe, 3 linguri sănatoase de muştar Dijon si două linguri de smântână.
Ceapa nu am călit-o excesiv, 2-3 minute în unt, nici măcar nu apucase să se aureasca când am acoperit-o în vin. Cu vinul am mai lăsat-o fix 3 minute, apoi am luat-o de pe foc şi am stins-o în smântâna şi boabe de mustar. După ce am turnat sosul peste peşte i-am mai lăsat să se bălăcească vreo 8 minute, după care le-am luat focul. Este foarte important să nu supracăleşţi ceapa pentru că ea mai intră la o tura de temperatura şi în cuptor. Doar am ameţit-o putin în unt, si pană să se dezmeticească bine am si innecat-o-n chardonnay si am dres-o cu smântâna şi muştar. Astfel ceapa mea a rămas dulce şi crocantă, textura finala fiind completată si de bobiţele de mustar, care se sparg in gura precum icrele mari de stiucă.
Nu am mâncat niciodată un macrou mai bine gătit de mine. Trebuie sa recunosc de asemenea că este şi prima dată când gătesc macrou. Poate d-asta.
Misiones accomplished, ca să zic aşa!