Am inima atrofiată
Văd toate stâncile din piatră
O prea frumoasă fatǎ
Zâmbește sau îmi latră?
Am gânduri foarte foarte mari
Ce-mi sfărâmă simțirea
Si nu găsesc printre ghețari
Nimic sa-mi oblojească firea
Aș renunța oricând la Polul Nord
Și la eternități lucide
De s-ar găsi armonios acord
Între ghețari şi efemeride…!
Visez sǎ nu mai înțeleg nimic
Şi gol de întrebări și gânduri
Sa dezmorțesc în scris un pic
Un sentiment pe patru rânduri…