Prin artă materia inexpresivă devine frumos şi rămâne frumos, ingheţata în timp şi spaţiu, estetic conservat static.
Celalalt frumos, frumosul din oameni, adevăratul Frumos, este mult mai perisabil şi mult mai vulnerabil în faţa bolilor urâtului.
Un tablou odată desăvârşit rămâne de un frumos implacabil în faţa timpului.
Sa rămâi frumos ca om este cea mai mare provocare artistică, împlinirea acestui ideal fiind adevărata capodoperă, in umbra căreia Gioconda lui da Vinci pare doar un timid
exerciţiu estetic.
Frumos
Posted by Andrei on May 30, 2013 in ganduri · 0 Comments