de vrei sa dăinui printre regi
tihnit cu-a ta regin-aleasă
nu te gândi vreodată să alegi
pantoful de cenusareasă
invită dară la plimbare fata
să v-așezați la marginea iubirii
unde-odihneste în genune soarta
cand osândește generoasă mirii
cu ea infrocoșat privește hăul
si cercetează dacă in privire
îi tremură păcatul, binele si răul
Când vede vânătăi de nemurire