În fizică există o teorie conform căreia măsurarea unui fenomen afectează fenomenul respectiv şi astfel alterează datele măsurate, numit efectul de observator.
Cu alte cuvinte nimic din ce ni se înfăţişează nu este de fapt ceea ce ar fi dacă noi nu am observa: pământul pe care călcăm ar fi altul dacă nu l-am călca, aerul pe care îl respiram ar fi altul dacă nu l-am respira, culorile pe care le vedem ar fi altele dacă nu le-am vedea.
Dar oamenii pe care îi iubim ar fi alţii dacă nu i-am iubi? Dar cei pe care îi admirăm, ar fi alţii dacă nu i-am admira?
Cât din fiecare dintre noi este esenţa pură a firii noastre şi cât este proiecţia acestui efect de observator al celor din jur?
Cât din ceea ce credem si simţim este autentic si cât este efectul altor observaţii din jurul nostru?
Yasmina Reza incearcă să răspundă la aceste întrebări în piesa de teatru Artă, pusă în scenă la teatru Bulandra de Cristi Juncu, exploatând subiectul în lumea prieteniei, tărâm fertil atât pentru umor cât şi pentru dramă, cele doua impletindu-se armonios pe tot parcursul piesei.
Întreaga filosofie în jurul căreia este construită piesa este concentrată in urmatoarea replică:
Daca eu sunt eu fiindcă eu sunt eu şi tu esti tu fiindcă tu eşti tu înseamnă că eu sunt eu şi tu eşti tu, dar dacă eu sunt eu fiindcă tu eşti tu iar tu eşti tu fiindcă eu sunt eu înseamnă că eu nu sunt eu şi tu nu eşti tu.
De mult nu mi-a mai plăcut o piesă de teatru atât de mult. Poate este, ce-i drept, şi pentru că nu am mai fost de mult la teatru.
Tabloul lui Kasimir Malevich, din care este inspirat subiectul piesei, Alb pe Alb:
